Toate definitiile

CUFUNDĂTÚRĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (Concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. – Cufunda + suf. -ătură.

CUFUNDĂTÚRĂ s. v. adâncitură.

cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m´am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.

cufundătúră s. f., g.-d. art. cufundătúrii; pl. cufundătúri