Toate definitiile

CUMPLÍ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

cumplí (-lésc, -ít), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).

cúmplu, a -plí v. tr. (lat. cóm-pleo, -plére, pop. complire, a termina, adică „a pune capăt”; it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- și complement, umplu). Vechĭ. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. – Și co- la formele accentuate pe term.