Toate definitiile

CÂLȚI s. m. pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc. – Din sl. klŭkŭ (pl. klŭci).

CÂLŢI s. pl. v. pacişe.

cấlți s. m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului. Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525), cf. ceh. kloč „smoc de lînă”, pol. kłaki „smoc de lînă.” – Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca), cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s. f. (încurcătură, confuzie); încîlcitură, s. f. (confuzie, hățiș); descîlci, vb. (a descurca, a desluși). Confuzia lui -ți › -ci nu este clară, cf. arici.

cî́lțĭ m. pl. (vsl. klŭkŭ, pl. klŭci, urzeală. V. încîlcesc). Vest. Resturĭ de cînepă saŭ de in dărăcit (din care se fac funiĭ, pînză de sac ș. a.). – În est cîlț (s. n.): o barbă ca cîlțu. V. buc 1.

câlți s. m. pl.