Toate definitiile

CÂNEPÁR, cânepari, s. m. Pasăre cântătoare cu pene roșii pe cap, pe gât și pe laturile pieptului, cafenii pe spate și albe pe aripi și pe abdomen, care se hrănește mai ales cu semințe de cânepă (Carduelis cannabina). – Cânepă + suf. -ar.

CÂNEPÁR s. (ORNIT.; Carduelis cannabina) (Ban.) cânepioară, (Mold.) pietroşel, (Bucov.) pasă-rea-cânepii.

cînepár (vest) și -ipár (est) m. O păsărică cenușie (acanthus cannábina). V. măcăleandru, fesoĭ, petroșel.

cânepár s. m., pl. cânepári