Toate definitiile

CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț.

CÂNTĂRÉŢ adj. v. cântător.

CÂNTĂRÉŢ s. 1. (pop. şi fam.) gurist, (înv.) cântător. (Un mare ~ de operă.) 2. v. dascăl.

cîntăréț, -eáță s., pl. f. ețe. Care știe să cînte din gură. Care are profesiunea de a cînta din gură. Dascal [!], acela care cîntă la strană în biserică. Fig. Poet, rapsod, bard. – Fem. și cantatrice.

cântăréț s. m., pl. cântăréți