Toate definitiile

CÂNTĂRÍT¹ s. n. Faptul de a cântări. – V. cântări.

CÂNTĂRÍT², -Ă, cântăriți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări.

CÂNTĂRÍT s. cântar, cântărire, (pop.) cântăreală. (L-a înşelat la ~.).

cîntărít n., pl. urĭ. Acțiunea de a cîntări.

cântărít s. n.