Toate definitiile

SOLVÉNȚĂ, solvențe, s. f. Solvabilitate. – Din germ. Solvenz.

SOLVÉNŢĂ s. v. bonitate, solvabilitate.

SOLVÉNȚĂ s.f. Solvabilitate. [< germ. Solvenz].

SOLVÉNȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz)

solvénță s. f., g.-d. art. solvénței; pl. solvénțe

*solvénță f., pl. e (d. solvent, ca corigență d. corigent). Loc de solvent: a plăti solvența, în acest internat îs cin-zecĭ de solvențe. – Fam. solvă (supt infl. luĭ bursă).