Toate definitiile

CĂMÍLĂ, cămile, s. f. 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĩ (< gr.).

CĂMÍLĂ s. (ZOOL.; Camelus dromedarius şi bactriamus) (fig.) corabia deşertului.

cămílă (cămíle), s. f. – 1. Mamifer rumegător cu una sau două cocoașe. – 2. Joc popular. – Mr. cămilă. Ngr. ϰαμήλα, din gr. ϰάμελος (Roesler 571; Murnu 10); cf. alb. gamilë, bg., sb. kamila. După Conev 57, rom. provine din bg.

FÂNUL-CĂMÍLEI s. v. roşăţea.

CĂMÍLĂ, cămile, s. f. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (v. dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus). – Slav (v. sl. kamilĩ < gr.).

cămílă f., pl. e (ngr. vsl. kamila, d. vgr. kámelos, de unge [!] și lat. camélus; vsl. kamilĭ, d. ngr. kamili). Un cŭadruped rumegător cu doŭă gheburĭ originar din centru Asiiĭ și întrebuințat la tras și la călărie. Fig. Iron. Om înalt, slab și fără eleganță. De-a cămila, un joc băĭețesc. V. dromedar, girafă.

cămílă s. f., g.-d. art. cămílei; pl. cămíle