Toate definitiile

CĂMĂȘÚȚĂ, cămășuțe, s. f. Diminutiv al lui cămașă (1); cămășuică. – Cămașă + suf. -uță.

CĂMĂŞÚŢĂ s. (pop.) cămăşuică. (Purta o ~ înflorată.)

CĂMĂȘÚȚĂ, cămășuțe, s. f. Diminutiv al lui cămașă (1).

cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere [!] partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele [!] (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița [!] în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ.

cămășúță f., pl. e. Cămașă mică. Cămașă care n´are de cît partea din ainte [!].

cămășúță s. f., g.-d. art. cămășúței; pl. cămășúțe