Toate definitiile

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.

CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză.

CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienaţie, boală mintala, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Căpiere. – Din căpia + suf. -eală.

căpiálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a căpia.

căpiálă (rar) (-pi-a-) s. f., g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli