Toate definitiile
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.
CĂPRÁR s. v. caporal.
căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre).
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Magh. káprár.
*caporál m., pl. lĭ (fr. caporal, d. it. caporale). Soldat gradat inferior sergentuluĭ și care poartă în armata românească doŭă galoane de lînă galbenă. – Și căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier.
1) căprár m. Păzitor de capre.
2) căprár m. V. caporal.
căprár (păstor, caporal) (pop.) (că-prar) s. m., pl. căprári