Toate definitiile

CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. bătrânețe. – Cărunt + suf. -ețe.

CĂRUNTÉŢE s. v. caniţie.

CĂRUNTÉŢE s. v. bătrâneţe.

căruntéțe s. f., g.-d. art. cărunteții / cărunteței; pl. -

CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt; p. ext. bătrânețe. – Din cărunt + suf. -ețe.

căruntéță f., pl. e (est) și -ețe f. (vest). Starea de a fi cărunt.

căruntéțe s. f., art. căruntéțea, g.-d. art. căruntéții

căruntéțe s. f., g.-d. art. cărunteții / cărunteței; pl. -

CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. bătrânețe. – Cărunt + suf. -ețe.

CĂRUNTÉŢE s. v. caniţie.

CĂRUNTÉŢE s. v. bătrâneţe.

CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt; p. ext. bătrânețe. – Din cărunt + suf. -ețe.

Definitii cărunteţe
Sinonime cărunteţe
Antonime cărunteţe