Toate definitiile

CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.

CĂRUNŢÍ vb. v. încărunţi.

CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți.

cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m´aŭ încărunțit suferințele.