Toate definitiile

CĂTĂNÚȚĂ, cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -uță.

CĂTĂNÚŢĂ s. v. soldăţel.

CĂTĂNÚȚĂ, cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Din cătană + suf. -uță.

cătănúță (reg.) s. f., g.-d. art. cătănúței; pl. cătănúțe