Toate definitiile

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.

CĂŢEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.

CĂŢEÁ s. v. mitralieră.

cățeá (cățéle), s. f. – 1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel.

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitralieră. – Lat. catella.

cățeá f., pl. ele (lat. catĕlla). Femeĭa cîneluĭ [!]. Fig. Fam. Raniță (V. cătușă). A da pe cineva cățeaŭa (adv.), a-l da de a dura, și (fig.) a-l bate răŭ. Ce cățea de vreme, de femeĭe, ce vreme, ce femeĭe rea! Țipă cățeaŭa (saŭ coteĭca) de ger, e foarte ger.

cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle, art. cățélele