Toate definitiile

JUGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și apoi în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale. [Pr.: iúgăndstil] – Cuv. germ.

JUGLANDACÉE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenți, cele femele solitare sau în grupe mici) și cu fructele nucule sau drupe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacées.

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.

JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUICE s. n. Suc de fructe; p. gener. băutură răcoritoare. [Pr.: giús] – Cuv. engl.

JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor).

JUISÁRE, juisări, s. f. Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa.

JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (rar) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur.

JUJĂU s. n. v. jujeu.

JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din scr. žežej.

JÚKE-BOX, juke-boxuri, s. n. (Englezism) Tonomat. [Pr.: giú(k)-box] – Din engl., fr. juke-box.

JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.

JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa.

JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.

JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli.

JULÍT, -Ă, juliți -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit². – V. juli.

JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură.

JUMÁ s. f. v. jumătate.

JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren.

JUMÁTE s. f. v. jumătate.

JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) În parte, întrucâtva. 2. Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec.

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

JÚMPING s. n. Concurs hipic de sărituri cu obstacole. [Pr.: geámping] – Cuv. engl.

JUMULEÁLĂ s. f. Jumulire, jumulit¹. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.

JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni.

JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit¹. – V. jumuli.

JUMULÍT¹ s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli.

JUMULÍT², -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Estorcat (de bani) jefuit, escrocat. – V. jumuli.