Toate definitiile

DELÍCIU, delicii, s. n. Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ Fig. (Fam.) Lucru, ființă încântătoare. – Din lat. delicium, fr. délice.

DELÍCIU s. savoare. (~ul unei mâncări.)

DELÍCIU s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă.

Deliciu ≠ aversiune, oroare, repulsie, scârbă

DELÍCIU s.n. Plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. [Pron. -ciu. / cf. fr. délice, lat. delicium].

delíciu (delícii), s. n. – Plăcere, desfătare. Lat. delicium (sec. XIX). – Der. delicios, adj., din fr. délicieux.

DELÍCIU s. n. plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. (< lat. delicium, fr. délice)

*delíciŭ n. (lat. delicium. V. delectez). Plăcere, voluptate, fericire: deliciile călătoriilor, acest copil face deliciile mameĭ sale, ce deliciŭ a ști cauzele lucrurilor!

delíciu [ciu pron. cyu] s. n., art. delíciul; pl. delícii, art. delíciile (-ci-i-)