Toate definitiile

DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – V. dezlănțui.

DEZLĂNŢUÍRE s. declanşare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie. (Înainte de ~ vijeliei.)

Dezlănţuire ≠ ferecare, încătuşare, înlănţuire

dezlănțuíre s. f., g.-d. art. dezlănțuírii; pl. dezlănțuíri