Toate definitiile

DEZMORȚEÁLĂ, dezmorțeli, s. f. Faptul de a (se) dezmorți; revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire. ♦ Starea celui dezmorțit. – Dezmorți + suf. -eală.

DEZMORŢEÁLĂ s. v. dezgheţare.

Dezmorţeală ≠ amorţeală

dezmorțeálă s. f., g.-d. art. dezmorțélii; pl. dezmorțéli