Toate definitiile
DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.
DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreţ, ţeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, ţiitor. (Ghete ~; o construcţie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar
DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].
DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)
* durabíl, -ă adj. (lat. durabilis). Traĭnic, care durează mult: pod durabil. Adv. În mod durabil.