Toate definitiile

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit¹, orient. – Din fr. Est.

EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriş, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

Est ≠ apus, asfinţit, vest

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; răsărit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

EST s. n. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient. (< fr. est)

*est n., pl. ar fi urĭ (fr. est, d. engl. east, maĭ vechĭ est; germ. ost). Răsărit, orient, vorbind de punctele orizontuluĭ.

sud-ést s. n.; abr. S-E

nord-ést s. n.; abr. N-E

est (punct cardinal) s. n.; abr. E

*Est (zonă geografică) s. propriu n.

est-europeán (est-e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. est-européni; adj. f., s. f. est-europeánă, pl. est-européne

*est-germán adj. m., s. m., pl. est-germáni; adj. f., s. f. est-germánă, pl. est-germáne