Toate definitiile

ETALÓN, etaloane, s. n. Mărime, greutate etc. acceptată oficial în știință, în tehnică sau în relațiile economice și care servește ca unitate de bază într-un sistem de măsurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al prețurilor = prețuri impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei măsuri-tip, confecționat cu mare precizie și acceptat oficial spre a servi ca bază de comparație. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. étalon.

ETALÓN s. v. model.

ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon].

ETALÓN s. n. model, tip cu care trebuie să se potrivească, să fie conforme unitățile de măsură. ◊ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ◊ cantitate determinată dintr-un metal prețios bază a unui sistem monetar. (< fr. étalon)

*etalón n., pl. oane (fr. étalon, d. germ. stiel, mănuchĭ [!]). Model, tip de greutățĭ orĭ de măsurĭ regulat de legĭ.

etalón s. n., pl. etaloáne