Toate definitiile

ETÉNĂ, etene s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă, gazoasă, inflamabilă, obținută din gazele de cocserie, gazele de cracare și prin descompunerea termică a etanului și a propanului, constituind o materie primă importantă pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă. – Din fr. éthène.

ETÉNĂ s. (CHIM.) etilenă.

POLITEREFTALAT DE ETÉNĂ s. (CHIM.) poli-etilentereftalat, tergal, terilenă, terom.

ETÉNĂ s. f. hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră, inflamabilă, obținută prin deshidratarea alcoolului de către acidul sulfuric; etilenă. (< fr. éthène)

eténă s. f., g.-d. art. eténei; pl. eténe