Toate definitiile

EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă.

EȘARPĂ s.f. 1. Direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. 2. Eșarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe].

EȘÁRPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe)

*eșárpă f., pl. e (fr. écharpe, care însemna la început „pungă atîrnată de gît”, d. vgerm. skerpa; ngerm. scherbe, eșarpă, e luat înapoĭ de pe fr. V. și hîrb). Fîșie, bandă de stofă, cordon care se poartă de la umăr spre șold saŭ ca cingătoare ca semn distinctiv: eșarpă de primar. Fîșie care susține un braț rănit. – Și eșarfă (rus. šarf).

eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe