Toate definitiile

FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx.

FARÍNGE s. (ANAT.) (pop.) înghiţitoare.

FARÍNGE s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].

FARÍNGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx)

*farínge n., pl. tot așa, ca și laringe și nume (vgr. phárygx, phárygkos, f.). Anat. Înghițitoarea, partea de sus a esofaguluĭ.

farínge s. n., pl. farínge