Toate definitiile

FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

FIÉF s. v. feudă.

FIÉF s.n. Feudă; proprietate asupra unei feude. ♦ (Fig.) Posesiune exclusivă, absolută. [Pron. fi-ef. / < fr. fief].

FIÉF s. n. 1. feudă. 2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută. ♦ ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor. (< fr. fief)

*fiéf n., pl. e și urĭ (fr. fief. V. feud). Feud.

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)