Toate definitiile
FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe. – V. fierbe.
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
FIERT s. v. clocot.
Fiert ≠ crud
ferb, fert, a férbe (est) și fĭe- (vest) v. intr. (lat. fĕrvo, férvere și fĕrveo, -ére, id.; it. férvere, sp. hervir, pg. ferver. – Ferseĭ; fersesem. V. ferment). Îs în ebulițiune: apa ferbe la 100 de grade de căldură. Se zice despre alimentele preparate pin [!] ferbere: niște fasole ferbea la foc. Fermentez, clocotesc din cauza microbilor: vinu ferbe. Fig. A clocoti, a fi într´o mare agitațiune: a ferbe de mînie. V. tr. Pun să fearbă, fac să fearbă: a ferbe apa. Prepar pin ferbere: a ferbe un ou.
fert, feártă adj. Est. Care a clocotit la foc: lapte fert [!]. Care a stat în apă clocotită: carne feartă, pește fert, oŭă ferte. Fig. Slăbit, stors de puterĭ, alterat: par´că era fert de rușine. A o face feartă, a strica treaba, a nu reuși. – În vest fĭert, fĭartă, pl. f. fĭerte.
fĭert, fĭártă, V. fert.
fiert s. n.