Toate definitiile

FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.

FISÚRĂ s. v. spărtură.

FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].

FISÚRĂ s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

FISURÁ vb. v. sparge.

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].

FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză