Toate definitiile

SCÁPĂT s. v. apus, asfinţire, asfinţit, clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, ver-sant, vest.

scápăt (rar) s. n.

1) scápăt n., pl. ete (d. scapăt 2). Rar azĭ. Scăpătare, apus: scapătu soareluĭ.

SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat. 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. 4. Omis. – V. scăpa.

SCĂPÁT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mântuit. (Eşti un om ~.) 2. v. pierdut.

scăpát, -ă adj. (d. scap). Salvat. A face pe cineva scăpat, a-l lăsa să plece. Vechĭ. Scăpătat.