Toate definitiile

FIT s. n. (Fam.; în expr.) A trage la fit = a lipsi de la datorie, în special de la orele de școală; a chiuli. – Cf. rus. kvit, germ. quitt.

fit adj. m. (înv.) achitat.

–FIT Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă”. [< fr. -phyte, cf. gr. phyton].

fit s. n. – În expresia a trage la fit: a chiuli. – Mr. fit. Tc. fit, din fr. quitte (Papahagi, GS, VII, 294; Lokotsch 611). – Der. fitui, vb. (a achita, a plăti datoriile contractate; a deceda; a rămîne lefter).

fit adj. fix (maĭ vechĭ cvit orĭ cfit, d. rus. kvít, pop. kfit [de unde și turc. fit], d. germ. quitt, care vine d. fr. quitte, achitat, ĭar acesta d. lat. quietus, liniștit. V. achit, chitanță, încet. Cp. cu împac). Fam. Pop. A fi fit cu cineva, a-ĭ fi achitat datoria, a nu-ĭ maĭ datora nimica; sîntem fit, s´a sfîrșit datoria între noĭ. Munt. A trage la fit, a fugi de la datorie, a absenta de la școală. S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Cîșt [!], venit: Leĭba Carniol, care avînd cumpărat cfitul velnițelor de la Hirlăŭ și Suceava, Marcu Zaharia din tîrgul Noŭ, la Dorohoĭ, are a plăti cfitul velnițelor (condica pe 1827, Rev. Ist. 1918, 18).

fit (fam.) s. n. (în expr. a trage la ~)

fî́ț, fî́ța-fî́ța și fî́rța-fî́rța (inter), care arată huĭetu unuĭa care se tot duce și vine: ce tot fîța-fîța pe ușă, măĭ copiĭ? (V. fîțîĭ, hîrț).