Toate definitiile

FLAMBÁ vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza. 2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [< fr. flamber].

FLAMBÁ, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber.

FLAMBÁ vb. I. tr. a trece prin flacără pentru a steriliza. II. intr. a suferi fenomenul de flambaj. (< fr. flamber)

flambá (a ~) vb., ind. prez. 3 flambeáză