Toate definitiile

flégmă (flégme), s. f. – 1. Mucozitate, expectorație. – 2. (Arg.) Palmă, lovitură. Gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s. n., din fr. flegmon.

FLÉGMĂ, flegme, s. f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă; expectorație. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferență, răceală. – Din fr. flegme.

FLÉGMĂ s. 1. v. scuipat. 2. v. calm. 3. v. nepăsare.

FLÉGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma].

FLÉGMĂ s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma)

*flégmă f., pl. e (vgr. phlégma, aprindere, flegmă, d. phlégo, ard. V. flacără). Materie apoasă care se află în organizm [!]. Substanță mucoasă pe care o scuĭpĭ cînd eștĭ răcit. Fig. Caracteru omuluĭ rece, care nu se emoționează.

flégmă s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégme