Toate definitiile

FLUIERĂTOÁRE s. I. şuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porceşti-de-pădure (pl.), vită-neagră.

FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.

fluĭerătoáre f., pl. orĭ. Vest. Șuĭerătoare.

FLUIERĂTOÁRE, fluierători, s. f. 2. Fluier (2). 3. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.

șuĭerătoáre f., pl. orĭ. Est. Fluĭer mic (de metal saŭ de os) întrebuințat la dat semnale în poliție (țignal), în armată, în marină (siflie), la căile ferate ș. a. – În vest fluĭerătoare. V. sirenă.

fluierătoáre s. f., g.-d. art. fluierătórii; pl. fluierătóri