Toate definitiile

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.

FONFĂÍ vb. a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ când vorbeşte.)

fónfăi și -ĭésc, a -í v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu.

fonfăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fónfăie, imperf. 3 sg. fonfăiá; conj. prez. 3 să fónfăie