Toate definitiile

FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte.

FÓNTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică v. fontă nodulară.

FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte].

FÓNTĂ s. f. aliaj de fier și carbon folosit la elaborarea oțelului sau pentru turnarea unor piese. (< fr. fonte)

*fóntă f., pl. e (fr. fonte, d. fondre, a se topi. V. fonderie). Tucĭ, schijă, fer [!] combinat cu puțin cărbune.

fóntă (aliaj) s. f., g.-d. art. fóntei; (sorturi) pl. fónte