Toate definitiile

FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

FÂRNÂÍT adj., s. v. fonf.

fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).

fîrnîít, V. fornăit.

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîít, V. fornăit.