Toate definitiile

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

făcăluĭésc și (Munt. vest) fî́cîĭ, a -í v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s´a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s´a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută´n pastă).

făcăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 să făcăluiáscă