Toate definitiile

FĂLȚUÍT¹ s. n. Fălțuire. – V. fălțui.

FĂLȚUÍT², -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

FĂLŢUÍT s. (TEHN.) fălţuire, lămbuire.

fălțuít s. n.