Toate definitiile

GÓGHIE s. v. babuşcă, ocheană.

goghíe f. (cp. cu goagă). Dun. Puĭ de babușcă (de cîrjancă, de roșioară ș. a.). – În nord gughie (rev. I. Crg. 4, 123), puĭ de pește (fîță). – Fals góghie și gughíe cu înț. de „guvid” (Acad.).

roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.