Toate definitiile

GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol²; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol², lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol² + suf. -iciune.

GOLICIÚNE s. nuditate, (pop.) golătate.

golicĭúne f. (d. gol, golit). Starea omuluĭ, gol, nuditate. Lipsă de oamenĭ, de arborĭ, de mobile; golicĭunea uneĭ țărĭ, uneĭ case.

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni