Toate definitiile
gîrbóv (gấrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s. f. (bătrînețe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s. f. (bătrînețe); gîrboveană, s. f. (Trans., articulație a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucișare cu cîrje (DAR).
GÂRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav.
GÂRBOV adj. 1. v. gârbovit. 2. v. adus.
gî́rbov, -ă adj. (vsl. grŭbavŭ, ghebos [d. grŭbŭ, dos, spate] ca jidov, uriaș, îld. jidav și citov îld. citav. V. gîrb, grebănos). Îndoit de bătrîneță [!]: un bătrîn gîrbov.