Toate definitiile

ibóvnic (ibóvnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik. – Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit². – Din sl. ljubovĩnikŭ.

IBÓVNIC s. v. amant, concubin, iubit, prieten.

ibóvnic, -ă s. (vsl. lĭubovĭnikŭ, d. lĭubovĭ, ĭubire; bg. lĭubovnik și li-, amant; rus. lĭu-. V. ĭubesc). Pop. Amant, amantă. – Și ibómnic (vest). Vechĭ și ibóhnic și libovnic.

ibóvnic (pop.) s. m., pl. ibóvnici