Toate definitiile

ICIOGLÁN, icioglani, s. m. (Înv.) Copil de casă, paj (la sultani și la domnii români). [Var.: iciolán s. m.] – Din tc. içoğlan.

ICIOGLÁN s. v. copil de casă, paj.

icĭo(g)lán m. (turc. ič oghlany, d. ič, interior, și oghlan, fecĭor de casă. V. olan 1). Vechĭ. Paj al sultanuluĭ. Copil de casă la domniĭ româneștĭ. (Eraŭ 30-36, subordonațĭ ĭedecliilor).

icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni