Toate definitiile

ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar și având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio.

ILUSTRÁŢIE s. poză, (înv. şi pop.) chip, (înv.) tablou. (Carte cu ~ii.)

ILUSTRÁȚIE s.f. Imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ◊ Ilustrație muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare. [Gen. -iei, var. ilustrațiune s.f. / cf. fr. illustration, lat. illustratio].

ILUSTRÁȚIE s. f. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ♦ ~ muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film. (< fr. illustration, lat. illustratio)

*ilustrațiúne f. (lat. illustrátio, -ónis). Acțiunea de a ilustra. Glorie, celebritate. Persoană ilustră. Gravură, figură într´o carte. – Și -áție.

ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)