Toate definitiile

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.

ILUZÓRIU adj. 1. amăgitor, iluzoric, înşelător, neîntemeiat, van, (rar) părelnic. (Speranţe ~.) 2. v. nerealizabil.

ILUZÓRIU adj. v. amăgitor, înşelător.

ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio].

ILUZÓRIU, -IE adj. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric. (< fr. illusoire, lat. illusorius)

*iluzóriŭ, -ie adj. (d. iluziune; fr. illusoire). Care tinde să înșele printr´o aparență falsă. Care nu se realizează: promisiune iluzorie. Adv. În mod iluzoriŭ.

iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii