Toate definitiile

IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus.

IMPÚDIC adj. 1. v. obscen. 2. v. lasciv.

Impudic ≠ pudic

IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr. impudique, lat. impudicus].

IMPÚDIC, -Ă adj. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent. (< fr. impudique, lat. impudicus)

*impudíc, -ă adj. (lat. im-pudícus). Lipsit de castitate: om impudic. Care izbește castitatea: gesturĭ impudice. Adv. În mod impudic. – Fals impúdic. Cp. cu amic.

impúdic adj. m., pl. impúdici; f. impúdică, pl. impúdice