Toate definitiile
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.
FILOTÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).
*filótim, -ă adj. (ngr. filótimos). Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl. e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract.
filótim1 (înv.) adj. m., pl. filótimi; f. filótimă, pl. filótime
filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
FILOTÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.
filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).
*filótim, -ă adj. (ngr. filótimos). Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl. e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract.