Toate definitiile

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.

IMPURITÁTE s. v. gunoi.

Impuritate ≠ puritate

IMPURITÁTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurățenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanță. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté].

IMPURITÁTE s. f. 1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas)

*impuritáte f. (lat. impúritas, -átis). Lipsă de puritate, necurățenie: impuritatea aeruluĭ, metalelor. Gunoĭ ceĭa ce formează necurățenia: impuritățile apeĭ, a trăi în impuritate. Fig. Impuritatea obiceĭurilor.

impuritáte s. f., g.-d. art. impuritắții; pl. impuritắți