Toate definitiile

INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.

INCONGRUÉNŢĂ s. v. contradicţie, contra-zicere, nepotrivire.

INCONGRUÉNȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].

INCONGRUÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)

*incongruénță f., pl. e (lat. in-congruentia, necuviință). Nepotrivire: incongruența terminilor [!] întrebuințațĭ. Necuviință: incongruența cuvintelor. Vorbă incongruentă. – Și incongruitáte (lat. incongruitas, -átis).

incongruénță (-gru-en-) s. f., g.-d. art. incon­gruénței; pl. incongruénțe