Toate definitiile

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis.

INCONVENIÉNT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.

INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente].

INCONVENIÉNT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens)

*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient.

inconveniént (-ni-ent) s. n., pl. inconveniénte